sâmbătă, 21 iulie 2012

Momentul

Am dat o fuga in seara asta la apartamentul parintilor mei din cauza unei inundatii care de fapt nu era de la noi ci de mai sus. Lamurita fiind treaba, in fata blocului, m-am indreptat catre doamna administrator sa mai schimbam doua vorbe. Dansa statea de vorba cu o alta doama cu o fetita bucalata, blonduta cu parul ondulat, care nu imi trecea de brau. 
In timp ce vorbeam cu doamna administrator, fetita a venit spre mine, a intins manuta si mi-a atins viziera. N-am bagat de seama, am facut jumatate de pas inapoi si mi-am continuat discutia.
Momentul in care fetita s-a apropiat si, intr-un gest complet neasteptat, m-a imbratisat, lipindu-si fata de piciorul meu, a fost fost um moment unic pana acum in viata mea. Voi ma stiti, nu sunt o persoana emotionala, dar va spun, genunchii mi s-au inmuiat, pieptul mi-a luat foc, gatul mi s-a innodat, gura s-a deschis in cel mai larg zambet pe care l-am avut vreodata, ochii mi s-au umezit, ideile s-au pierdut… Sa va mai spun?

Recitesc si realizez ca n-am reusit sa exprim nici 10% din emotia mea…

Niciun comentariu: