o senzatie

Iarna lui '95 tarziu pe la 11 noaptea. Un modem de 2400 imprumutat, un PC, 486DX2 66MHz, 4Mb RAM, 420Mb HDD (o adevarata bestie:)), un Windows 95 instalat de pe dischete, un account la Pcnet (cred) imprumutat de le cineva. Trec ore de cercetare, montaj modem, jumperi, porturi, tras fire la telefon, drivere, setari, incercari. 

Pacanitul de dial up, harsaitul de modem, dupa care linistea.... Linistea aceea care se lasa cand difuzorul modemului intra in mute si era conectat. Acea liniste se intampla pentru prima oara. 

Nu exista Internet Explorer in prima versiune de Windows. Web-ul era virtual inexistent. Yahoo-ul era o pagina cu niste linkuri. Nici nu stiam ce e web-ul, citeam in cartea pe care o aveam si nu intelegeam la ce foloseste. Dar eram pregatit, vroiam fisiere. Deschid un FTP, deschid conexiunea catre un server la Berkley si ma loghez anonymous. 

Nu imi venea sa cred. Eram pe serverul de fisiere de la universitatea din Berkley, California, intr-o noapte de noiembrie, dintr-un apartament din Obor, pe o sarma de telefon. Adrenalina se varsa galeti in sangele meu, creierul era multitasking, vederea tunel pe monitor, as fi putut jura ca pot sari in universuri paralele. 

Incep sa navighez in structura de FTP folosind comenzile din carte. Intr-un final ajung intr-un director "../music/pink floyd". MP3-ul nu se inventase inca, nici nu existau placi de sunet, dar in acel director existau niste gif-uri, cred, sau bmp-uri. "Psyched" am dat comanda de download, si incepe. Download-ul. Si dureaza multe minute, multe. Nu mai stiu cate. Eu oricum eram in afara timpului. Se termina transferul inchid conexiunea si reusesc sa deschid  poza. Pink Floyd cu Syd, cea pe care o vedeti si voi. Pentru senzatia traita atunci nu s-au inventat cuvinte. 

18 ani mai tarziu, Pink Floyd sunt istorie, eu am in buzunar un telefon cu care pot accesa oricand si de oriunde toate cunostintele generate vreodata de omenire. Si mi se pare normal, banal. Fara senzatie...  

Comportament de consumator

Comportament de consumator

Da, recunosc, e vorba despre mine. Sa va povestesc.

Intr-un magazin fiind, dupa ce trec pe la alte raioane ajung la citrice. Aici citricele inseamna cateva tipuri de lamai, si vreo 7-8 tipuri de portocale. Nu studiez preturile de obicei ci ma uit comparativ si iau cam ce mi se pare ca se decojeste mai usor ;). La citrice in jurul unei gramezii celei mai mari de portocale, 4 persoane balotau cu frenezie in pungi. Aici, sa vezi mai mult de o persoana la raion inseamna deja aglomeratie.

"Bai, de ce se bat astia pe portocalele astea?" zice un gand in capul meu.

"Astea sunt mai ieftine, au o reducere" apare argumentul rational, dupa o scanare rapida

" Probabil astia stiu soiul, o fi bun."

"E comportament de turma, customer behaviour" vine un nou argument.

"Ce ai de pierdut? Arata bine, par sa se decojeasca bine, hai sa incerc." e ultima replica, cea castigatoare a consumatorului din capul meu. 

Iau o punga, imi gasesc un loc intre cei 4 si incep sa balotez cu detasare, incercand sa imi pastrez demnitatea, din aceeasi gramada cu ceilalti.

Ajung acasa, curios, decojesc o portocala si o gust. Evident, o simpla portocala :))

Dar povestea nu se opreste aici! La urmatoarea vizita la magazin ajung din nou la citrice. Nimeni de data asta. Toata povestea imi revine in cap, si realizez din nou ca sunt captivul aceluiasi  comportamant de consumator.

"Alea nu au fost bune? Si in plus sunt si usor reduse! "

"Dar daca nu sunt la fel? Incearca partea mea rationala sa se opuna."

"Cum sa nu fie la fel? Sunt in acelasi loc si arata la fel si a cam acelasi pret." E drept, nu retinusem numele producatorului.

Prizonier din nou, fara argumente, ma duc cuminte la aceeasi gramada cu un sentiment ca ma pacalesc singur dar o atitudine demna.

Acasa curat portocala si o gust. Exact, o simpla portocala, nici macar nu era la fel cu cele de dinainte.  

Senzatia ca liberul arbitru exista cu adevarat este incredibil de reala. Oare in ce versiune de matrix suntem? :)))