o lume de plastic

Dupa ce am traversat miercuri Piatra Mica am fost rupt de picioare. Prietenii, mai antrenati, aveau un ritm mult mai rapid pe care m-am tot chinuit, fara success, sa il egalez. Joi am continuat, cu Piatra Craiului, varful Piatra mica. Nu era aproape nimeni pe traseu. Singur de data asta , dar cu febra care nu trecuse, am tras de mine la fiecare pas, sa ajung, in timp rezonabil. Dupa o zi de pauza, am facut, ca si "descalzire" o Curmatura prin Prapastii, de data asta situatia fiind muuult imbunatatita.

N-as fi putut sa fac asta niciodata la sala, niciodata acasa! Motivarea pe care am simtit-o urcand, bucuria de a fi ajuns sus, pacea pe care am trait-o in natura, sunt unice. Traim intr-o lume de "plastic" in care tot ce ne inconjoara este artificial de la nevoia de a manca pina la nevoia de a slabi, de la nevoia de a avea bani, la nevoia de a ii cheltui. Traim intre 4 pereti, calatorim inte 4 geamuri, muncim intre 4 pereti, ne relaxam intre 4 pereti in fata unui ecran, facem sport intre 4 pereti, circulam ocazional pe sub pamant, ne plimbam pe asfalt.  Uitam de natura, uitam de noi, de unde ne tragem. Si toate asta in niste zeci de ani, uitand de niste lucruri care ne-au tinute specia in viata niste zeci de mii de ani. Trebuie trebuie sa schimbam acest lucru, trebuie sa ne schimbam. Si eu voi continua schimbarea care am inceput-o deja cu mine!

fairness

Desi mi-am propus ca acest blog sa fie exclusiv in  limba romana, voi face o mica exceptie pentru ca azi voi vorbi despre "fairness". In traducere, echitabil, cinstit corect.

Desi pare un lucru foarte clar,  "fair" este un concept destul de flexibil care depinde de persoana, context, punct de vedere. Unul din cele mai simple exemple este comunismul, nu? Era foarte "fair" pentru unii dar nu pentru toti. De la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi. Suna foarte  "fair" nu? Din punctul de vedere al ceea ce poti tu da, este relativ corect nu? Esti maturator, pentru ca nu poti mai mult, iti faci treaba, iti sunt rasplatite nevoile. La fel daca esti academician. Ma rog, nu trebuie sa insist, intelegem cum a dus asta la situatia in care ne aflam acum.
Cand e sa dai ceva, sau sa primesti un lucru negativ, adunci "fair" este cand tie ti se aplica intr-o cantitate mai mica decat celorlalti sau mai tarziu. Daca este sa fim rasplatiti, desigur, este "fair" ca noi sa fim primii sau cantitativ mai mult.

Este "fair"sa murim toti odata? Omul sanatos devine brusc egoist, cel bolnav incurabil poate altruist. Raspunsul unanim este nu. Individualisti, capitalisti!
Este "fair" sa putem sa ne putem da copii la cea mai buna scoala, sa beneficiem de cele mai bune servicii medicale? Raspunsul unanim este da. Brusc acceeasi persoana devine comunista, colectivista.
Pretul branzei scade pe piata, eu producator ofer branza la acelasi pret ca ca anul trecut. Este "fair" pentru ca eu ofer acelasi lucru cu acealasi costuri. Cumparatorul are alta parere, daca pretul a scazut, "fair" pentur el este sa cumpere aceeasi calitate la un pret mai scazut.

Desigur sunt niste exemple extreme care ma ajuta sa imi sustin punctul de vedere. Compania este de fapt o microsocietate care este poarta niste responsabilitati sociale pe de o parte, si interesul actionarilor de a face profit pe de alta parte. La mijloc sunt angajatii, manageri sau subalterni. Volatilitatea concepuilui de "fairness" este mult mai vizibila si consecintele pe masura. Perceptia conceptului este insa o alta problema si echilibrul ar putea fi mentinut prin pastrarea constanta a unor aparente. Suntem oamani si intotdeauna vom oscila, vom fi "fair" sau vom gresi.

Nu vreau sa concluzionez cu o axioma, dar va invit la meditatie pe aceasta tema.

dreptul de a trai

La mine in cartier sunt niste oamani care traiesc din gunoaie. Sunt pasnici, nu interactioneaza cu trecatorii sau cu vecinii, niciodata nu au facut rau si nu s-au luat de motoreta mea. Umbla cu niste pungi in mana, ocazional cu niste carucioare si ce gasesc la gunoi si pot folosi, iau cu ei. 
Sunt murdari e adevarat, si imi repugna, sunt mereu un focar de infectie, in principal pentru ei, si in secundar pentru cei cu care interactioneaza.
Unde stau? Cum se incalzesc? Ce fac cu ce strang? Nu am nici cea mai vaga idee. Poate mai si cersesc, nu stiu. Eu vad doar ca oamenii astia scot suficienta valoare din lucruri pe care altii le arunca cu scarba, ca sa se hraneasca, sa se incalzeasca, sa se imbrace cat de cat. Si mai mult, acesti oameni aparent sunt mai destepti decat cei care cauta in groapa cu gunoi, astia cauta direct la sursa scurtand asa zis-ul "supply chain", nu?

Mi-e greu sa numesc asta viata, dar oamanii astia au dreptul lor dat de Dumnezeu sa traiasca, chiar asa cum vor si cum pot.

Si ce face omul civilizat? Isi ia resturile lui de care nu ma are nevoie, si de care ii este sila, si pe care le arunca si, ca pe lucrurile lui cele mai de pret, si le incuie!
Da! Gunoiul nostru de la bloc sta acum intr-o ingraditura de zid inalta de 1,5 metri cu o poarta care se incuie cu cheia. De ce? Pentru ca omul murdar rascoleste gunoiul pentru a trai.

Ma pun si eu atunci in pielea lui, presupun ca a dus o viata cinstita si ca astea au fost posibilitatile lui si aici l-a dus viata. Si ma intreb ce sa fac daca vad gunoiul nimanui, hrana mea si caldura mea, incuiat...?? Sa il fur???

Culmea CRM-ului

Deoarece sunt convins ca CRM-ul poate fi prescurtarea a 1000 de alte lucruri in cazul asta ma refer la Customer Relationship Management, care este in general o platforma software menita sa imbunatateasca relatia cu clientul, sa reduca niste costuri sa iti dea niste statistici... etc.

Din cate se pare  cel putin in  California, meseria de frizer este sub monopol vietnamez. Nu imi inchipui cum poate fi diferit serviciul unui mic vietnamez fata de clasicul frizer italian, dar ma rog, sa nu ne implicam prea tare in analiza :).
O alta ciudatenie este ca, micul frizer vietnmez tunde orice ii cade in mana, barbati, femei fara discriminare, e specialist la toate.

Dar ce este mai ciudat este ca atunci cand iti vine randul te prezinti cu numele sau numarul de telefon (ultimul fiind preferat deoarece sunt multe nume ciudate acolo de nepronuntat in engleza...) si micul vietnamez butoneaza un computer (chinezesc probabil) din care vede daca ai mai fost si cum ai fost tuns de fiecare data cand ai fost in lantul lor de frizerii. Dupa care te intreaba " the same as last the time?"
Evident in cazul in care vrei ceva diferit, se apuca cu constinciozitate sa introduca parametrii (vectoriali sau nu ;))) a noii tale tunsori, dupa care se apuca de treaba.

Asta eu numesc culmea CRM-ului. Nu stiu daca la epilat exista asa ceva... acolo banuiesc ca e mai standard :)).

Din punctul meu de vedere in afara scurtarii parului prin mijloacele mecanice standard, eu ma astept de la frizer la o relatie mai de la om la om. Ceva mai personal, nu neaparat de genul "povestea vietii" dar imi doresc sa isi aduca aminte ca am mai fost la el, ca i-am dat bacsis, ca m-a tuns intr-un anumit fel, ca am poate niste particularitati la forma capului sau mai stiu eu ce. Nu ma impresioneaza in nici un fel faptul ca se duce sa citeasca undeva ca sa isi aduca aminte.

Ma intreb oare cum i-o ajuta CRM-ul sa scada costurile? Ca la customer satisfaction cu asta ar trebui sa nu fie in top. Sau poate ca ii ajuta la statistica... Poate ca daca suficienti oameni se tund "A la Cara" poate ajung sa recunoasca trendul si sa il recomande. Ce as rade sa il vad pe Brad Pitt tuns "A la Cara"!
O fi oare SAP? :)))