o lume de plastic

Dupa ce am traversat miercuri Piatra Mica am fost rupt de picioare. Prietenii, mai antrenati, aveau un ritm mult mai rapid pe care m-am tot chinuit, fara success, sa il egalez. Joi am continuat, cu Piatra Craiului, varful Piatra mica. Nu era aproape nimeni pe traseu. Singur de data asta , dar cu febra care nu trecuse, am tras de mine la fiecare pas, sa ajung, in timp rezonabil. Dupa o zi de pauza, am facut, ca si "descalzire" o Curmatura prin Prapastii, de data asta situatia fiind muuult imbunatatita.

N-as fi putut sa fac asta niciodata la sala, niciodata acasa! Motivarea pe care am simtit-o urcand, bucuria de a fi ajuns sus, pacea pe care am trait-o in natura, sunt unice. Traim intr-o lume de "plastic" in care tot ce ne inconjoara este artificial de la nevoia de a manca pina la nevoia de a slabi, de la nevoia de a avea bani, la nevoia de a ii cheltui. Traim intre 4 pereti, calatorim inte 4 geamuri, muncim intre 4 pereti, ne relaxam intre 4 pereti in fata unui ecran, facem sport intre 4 pereti, circulam ocazional pe sub pamant, ne plimbam pe asfalt.  Uitam de natura, uitam de noi, de unde ne tragem. Si toate asta in niste zeci de ani, uitand de niste lucruri care ne-au tinute specia in viata niste zeci de mii de ani. Trebuie trebuie sa schimbam acest lucru, trebuie sa ne schimbam. Si eu voi continua schimbarea care am inceput-o deja cu mine!