marți, 7 iunie 2011

dreptul de a trai

La mine in cartier sunt niste oamani care traiesc din gunoaie. Sunt pasnici, nu interactioneaza cu trecatorii sau cu vecinii, niciodata nu au facut rau si nu s-au luat de motoreta mea. Umbla cu niste pungi in mana, ocazional cu niste carucioare si ce gasesc la gunoi si pot folosi, iau cu ei. 
Sunt murdari e adevarat, si imi repugna, sunt mereu un focar de infectie, in principal pentru ei, si in secundar pentru cei cu care interactioneaza.
Unde stau? Cum se incalzesc? Ce fac cu ce strang? Nu am nici cea mai vaga idee. Poate mai si cersesc, nu stiu. Eu vad doar ca oamenii astia scot suficienta valoare din lucruri pe care altii le arunca cu scarba, ca sa se hraneasca, sa se incalzeasca, sa se imbrace cat de cat. Si mai mult, acesti oameni aparent sunt mai destepti decat cei care cauta in groapa cu gunoi, astia cauta direct la sursa scurtand asa zis-ul "supply chain", nu?

Mi-e greu sa numesc asta viata, dar oamanii astia au dreptul lor dat de Dumnezeu sa traiasca, chiar asa cum vor si cum pot.

Si ce face omul civilizat? Isi ia resturile lui de care nu ma are nevoie, si de care ii este sila, si pe care le arunca si, ca pe lucrurile lui cele mai de pret, si le incuie!
Da! Gunoiul nostru de la bloc sta acum intr-o ingraditura de zid inalta de 1,5 metri cu o poarta care se incuie cu cheia. De ce? Pentru ca omul murdar rascoleste gunoiul pentru a trai.

Ma pun si eu atunci in pielea lui, presupun ca a dus o viata cinstita si ca astea au fost posibilitatile lui si aici l-a dus viata. Si ma intreb ce sa fac daca vad gunoiul nimanui, hrana mea si caldura mea, incuiat...?? Sa il fur???

Niciun comentariu: