ziua 1

Ajung acolo pe la 11:45, la camera de garda. Gol! O singura persoana inaintea mea si 4 asistenti.
Unul dintre ei cum ma aude tusind se repede si imi pune o masca pe fata si ma trimite la cabinetul 3.
Doctorul din cabinet studiaza indelung trimiterea si radiografiile in timp ce eu ii torn povestea. La un moment dat:
- Cine-s astia? intreaba intorcand pe spate trimiterea.
- Medicover, raspund eu.
- E o tampenie ce cer astia!
- Ce pot sa spun?! Nu am competenta sa contest parerea doctoritei, ma apar eu desi nu eram de vina cu nimic. Eu eram doar bolnavul!
Scrie el ceva acolo, iar eu incerc sa smulg ceva de la el:
- Deci ce parere aveti? Ce trebuie sa fac?
- Tot ce trebuie sa faceti este sa va duceti la pavilionul de zi, atat! spuse el hotarat aplicand parafa peste textul scris pe trimitere: "merge la pavilionul de zi"


La pavilionul de zi, horor. O coada de 15 persoana in fata uniu secretariat care dadea bonuri, analize care in acelasi timp stavilea si intrarea catre 3 sau 4 cabinete. Lumea furioasa. Afisajul arata bonuri cu numere intre 600 si 800. Imprimanta se stricase, unii doctorii bagau persoane peste rand. Dupa 45 de minute profit de o busculada ajung linga usa si intru. Explic situatia:
- Pai ati ajuns pre tarziu.
Ma enervez, explic ca am febra si ca stau de 45 de minute si ca m-a trimis camera de garda si ca trebuie sa faca ceva.
- Cine are febra? Dumneavoastra?
- Da, eu, cine altcineva?!
- Asteptati va rog un pic.
Intra intr-un cabinet si ma pofteste inauntru peste putin timp.
Repet povestea. Ma intreaba, ma ciocane, ma asculta de toate cele, ma impunge, ma trage ... etc!
Intr-un final da cateva telefoane, explica ca nu poate sa imi ia analizele decat daca ma interneaza si ma sfatuieste sa ma internez.
Ma trimite.... inapoi, la camera de garda!

La camera de garda, cabinetul 3, evident! Acolo o doctorita tinerica dar nu prea simpatica, tocmai trimitea la primbare un drogat care voia sa se interneze la dezintoxicare.
Reiau povestea, Acelasi deznodamint. Ma sfatuieste sa ma internez desi admite ca nu ma pot tine cu forta. Varianta mea de internat ambulatoriu nu prea e posibila. Incep sa cedez ideii, dar imi promit sa nu semnez nimic pina nu vad ce si cum si daca nu imi convine, pur si simplu voi alege sa plec.
Ma trimite la pavilionul 3 cu un brancardier care tine mortis sa ia el hartiile!

La pavilionul 3 ajung putin dupa 2:00. I'm fresh meat!
Ma ia in primire asistenta alfa (aflu ulterior ca este asistenta sefa). Ma conduce la pat, intr-un salon cu 3 paturi, care surprinzator este f curat si arata f bine! Ii masor dintr-o privire pe vecini. Nici vorba de aurolaci, quite ok.
- Va imbracati imediat in pijama ca vine doctorul si trebuie sa va luam analize! ma ia din scurt sefa.
- O sa ma imbrac in pijamaua mea cand vine sotia sa mi-o aduca, intr-o ora doua! ii spun eu aplecandu-mi capul spre ea si privind-o drept in ochi.
In 2 minute vine medicul rezident, care incepe sa imi puna o gramada de intrebari si simt primul semn de umanitate in vocea si chipul ei. Intre timp alte 3 asistente vin sa imi recolteze sange in frunte cu sefa. Intins in pat pregateau ustensilele in timp ce medicul rezident tot ma intreba. Evident, eu vroiam sa ma concentrez pe ace, pe venele mele...
- Scuze dar incerc sa ma concentrez la bratul meu, sa vad ce se intampla, daca sunt sigilate....
EROARE! Maxima!
Sefa intra in vrie si intru intr-un schimb de replici cu sefa, politicos dar dur din partea ei si glumet dar sec din partea mea...... Imi dau seama ca pot sa mi-o iau naspa si incerc sa o dreg:
- Ma scuzati, n-am vrut sa ma supar, dar glumesc si eu sa imi mentin starea de spirit, nu mi-e usor.
Mai imi trebuie inca 2-3 fandari ca sa o mai imbunez.
Dupa 2 galeti de sange, 1 de la fiecare mana, isi starng sculele si pleaca si ma lasa singur cu medicul rezident cu care pot lega o discutie.

Vine seara. La un moment dat, stand pe hol vine o asistenta mica:
- Treceti imediat in pijama, a venit domnul doctor, sa nu va gaseasca asa!
Ma reped, ma imbrac in pijamaua de spital, curata dar fara nasturi!
Dupa ce ma imbrac si ma intind pe pat, vine si imi spune sa ma duc la domnul doctor. Ma duc si am o mare surpriza. Venise special sa vada analizele mele, si deja stia cazul meu, il citea de pe calculator si eram un partener de discutie pentru el. In nici un caz nu era monstrul a carei imagine imi fusese creeata de catre cei din jur.

Apare si Adi, ceva mai tarziu, o data cu masa (un terci de orez cu morcovi fara gust). Cum stateam noi rezemati de pervaz, usile de la 2 saloane se deschid si oameni cu farfurii in mana, ca teleghidati incep sa vina spre mine. Imi dau seama ca le stau un cale si ca cu pervazul au treaba:
- Aici trebuie puse farfuriile? intreb eu.
- Da... imi raspunde pierdut o batrinica. Numai aici avem voie, nicaieri in alta parte.

Stingerea se da la 9.
Incerc sa dorm.
Foarte cald.
Vecinul din dreapta sforaie, cel din stanga vorbeste in somn si geme. Saracul, a avut apa la plamani si era sa moara.